Laurenţiu Nicolae Stamatin[1]

Rezumat

Razboiul de independenta dintre anii 1877-1878, purtat impotriva turcilor, a dus la recunoasterea internationala a independentei Romaniei. Statul roman nu a fost insa pregatit pentru cheltuielile implicite astui razboi.  Prin urmare, a apelat la spiritul de sacrificiu al poporului roman, toti cetatenii implicandu-se in colecte ce urmau sa sustina armata. Contributia maselor din intreaga tara, dar si din alte provincii romanesti aflate sub ocarmuire straina a avut ca rezultat: colecte pentru soldati, fonduri pentru achizitia de armament, suport pentru functionarea spitalelor de campanie, pentru ingrijirea ranitilor, pentru transportul alimentelor si a echipamentului pe front, amenajarea de spatii pentru detinutii rusi si turci, organizarea de activitati culturale de catre societati caritabile sau persoane fizice, activitati menite sa adune fonduri pentru a sustine efortul armatei, etc. Biserica Ortodoxa Romana, episcopii, preotii si credinciosii, nu au stat deoparte in acele momente de cumpana pentru natiunea romana, ci s-au implicat activ in sustinerea armatei romane. Clerul si credinciosii Diocezelor Roman, Husi si  ai Diocezei Dunarii de Jos au avut o importanta contributie la efortul colectiv de a sustine frontul. Acest articol prezinta detaliile actiunilor intreprinse in acest sens de catre Biserica din aceasta parte a tarii.

Cuvinte cheie: razboiul de independenta, cler ortodox, contributii, rugaciuni.

[1] Dl. Stamatin Laurenţiu-Nicolae - Doctorand Departmentul de Istorie si Relatii Internationale a Universitatii „Ştefan cel Mare” din Suceava. De asemenea, este student al Facultatii de Drept din carul Universitatii ”Mihail Kogălniceanu”, Iaşi, Romania.

Contact: Tel. +40746 101109; Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza

Download