Nina Cuciuc[1]

Rezumat

În metalimbajul francezei juridice feminizarea este realizată prin intermediul unui procedeu activ, pe care noi îl denumim „motion”, termen împrumutat din terminologia lingvistică română. Procedeul de „moţiune” semnifică formarea substantivelor animate umane de sex feminin de la cele masculine sau a celor animate umane de sex masculin de la cele feminine, prin adăugarea morfemelor lexicale moţionale (sinonime: flexiuni moţionale; sufixe moţionale). Paradigma flexiunilor moţionale cuprinde o serie de sufixe derivaţionale utilizate pentru a forma, în vocabularul juridic francez, termeni-substantive moţionale ce desemnează situaţii feminine de profesii, funcţii şi calităţi. În cazul genului comun, „la motion” (moţiunea), îşi diminuează productivitatea derivaţională. Cea mai „rezistentă”, în cazul feminizării moţionale, rămâne clasa termenilor-substantive epicene cu forma de masculin.      Limbajul specializat al francezei juridice este mai puţin maleabil feminizării moţionale în cazul termenilor-substantive ce desemnează o calitate infracţională, de exemplu: agresseur, bandit, escroc, interlope, malfaiteur, pickpocket, etc.      Stilul juridic, conservator şi solemn, suprimă utilizarea femininelor atestate în surse lexicografice şi în limba literară, conform regulilor gramaticii normative.        

Cuvinte cheie: motion, motional feminization, motional flexions, sexual paradigm, motional term.

[1] Dr. Nina Cuciuc -Profesor asociat al Universitatii „Mihail Kogălniceanu”, Iaşi, Romania

Contact: Tel.  +40 748 136363; Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza

Download