Lucian-Dumitru Dîrdală[1] Rezumat
Dupa mai mult de doua decenii de la prabusirea regimului comunist in Romania, evenimentele politice din 1989 sunt in continuare o preocupare a politologilor. O serie de abordari incearca sa explice de ce in Romania regimul comunist a folosit violenta impotriva oponentilor. Punctele de convergenta sugereaza faptul ca exista legaturi semnificative intre diversele programe de cercetare ce iinvestigheaza prabusirea comunismului in Europa de Est si procesul ulterior de tranzitie. Scopul principal ala acestui articol este de a trasa o paralele intre trei tipuri diferite de teoretizare a chestiunii schimbarii de regim politic in Romania: abordarea decaderii totalitarismului (de tip stalinist) a lui Jonathan Eyal, cadrul totalitarism-sultanism conceput de Juan J. Linz si Alfred Stepan, si modelul de criza a legitimitatii dezvoltat de Leslie Holmes. Concluzia prezentului studiu este ca eforturile intreprinse de regimul Ceausescu de a obtine legitimitatea prin folosirea nationalismului si a cultului personalitatii nu au putut preveni decaderea totalitarismului. In schimb, acest proces a dus la cresterea tendintei acestui regim de a folosi forta impotriva societatii.
Cuvinte cheie: comunism; totalitarism; regim post-totalitar; criza legitimitatii; pluralism [1] Dr. Lucian-Dumitru Dîrdală -Lector la Universitatea „Mihail Kogălniceanu”, Iaşi, Romania |
Ultima actualizare în Miercuri, 07 Septembrie 2011 08:46 |
Sfarsitul regimului Ceausescu - o convergenta teoretica |