Autor: Bjarne MELKEVIK

Editura:  Cugetarea

Cod ISSN: 1221-4876, pp. 45-70

Rezumat:

Articolul se ocupă de concepţia gânditorului francez, Michel Villey, privind filozofia dreptului, concepţie dezvoltată în numeroase lucrări, mai ales în Carnetele sale publicate postum, în 1995.

Villey se află în dezacord total cu imixiunea raţiunii în materie de drept şi morală, criticând în acest sens imperativul categoric kantian. Prin contrast, Villey este pentru o filozofie a dreptului şi a moralei naturale, filtrată prin viziunea cristianică a lui Toma d’Aquino şi Augustin. Intuiţia şi nu raţiunea este cea care poate sesiza ceea ce este drept şi moral, astfel că tomismul lui Villey este totodată şi o analiză existenţialistă şi fenomenologică a sinelui. Filozofie dreptului devine pentru gânditorul francez un neotomism paraexistenţialist. Pentru el, unica filozofie este cea creştină, încoronarea oricărui sistem de gândire.

Criticând instituţiile şi normele, Villey merge până la a respinge noţiunea curentă, adoptată pe plan mondial – „drepturile omului” -, considerând-o vagă, goală de conţinur, nivelatoarea şi omogenizantă, în sensul că nu ţine seama de bogăţia intrinsecă a individualităţii. Intransigent şi solitar prin concepţiile sale, Villey se depărtează de realitatea juridică şi de dreptului pozitiv. A întemeia dreptul pe credinţă, urmările pot fi catastrofale. Intransigenţa sa cristianică explică fapul că autorul Carnetelor nu a avut adepţi, nu a făcut şcoală.