Autor: Alexandru ZUB
Editura: CugetareaCod ISSN: 1221-4876, pp. 7-12 Rezumat: Procesul de sovietizare declanşat după 23 august 1944 a afectat profund istoriografia românească, al cărei scop era crearea unui „om nou”, după modelul sovietic. Trecutul a fost remodelat în funcţie de priorităţile şi prejudecăţile conducătorilor, cu consecinţe dramatice asupra activităţilor de cercetare, predare şi editare a lucrărilor ştiinţifice. De asemenea, a fost distrus un întreg sistem instituţional care, în deceniile anterioare, conferise vigoare şi prestigiu disciplinei, edificându-se un sistem alternativ al cărui unic scop era exercitarea controlului politic. După 1989, aceste evoluţii s-au transformat într-un important domeniu de studiu pentru cercetători, însă explorarea sa nu este, nici pe departe, finalizată. Abordarea constrângerilor şi persecuţiilor care au caracterizat deceniile anterioare trebuie să fie completată prin evidenţierea continuităţilor: strategii de apărare a prestigiului ştiinţific, respingerea compromisurilor, cultivarea valorilor profesionale în procesul de formare a noilor generaţii de istorici. De asemenea, se impune o reevaluare atentă şi sensibilă la nuanţe a „maleabilităţii” faţă de puterea comunistă şi a consecinţelor acestei atitudini asupra cercetării istorice, în epoca respectivă. În concluzie, explorarea şi înţelegerea procesului de sovietizare a istoriografiei româneşti după 1944 reclamă un discurs „median”, sensibil la variaţii şi nuanţe. |
Ultima actualizare în Joi, 15 Septembrie 2011 07:43 |
SOVIETIZAREA ROMANIEI: ABORDARE ISTORIOGRAFICA |