Autor: Sebhallah EL RHAZI

Editura: Institutul European

ISBN: 978-973-611-873-1

pp. 15-24

Rezumat

Acest articol încearcă să pună în evidenţă mutaţiile ce au afectat dreptul constituţional, trecând în revistă diversele mişcări care au marcat puternic emergenţa noului drept constituţional, precum şi paşii înapoi, atât în privinţa obiectului, cât şi în privinţa naturii şi statutului său.

În mod cert, renaşterea dreptului constituţional îşi are originile în crearea catedrei de drept constituţional la facultatea de Drept din Paris. Însă apariţia dreptului constituţional şi începerea predării acestei discipline nu puteau să nu suscite teamă şi neîncredere, întrucât obiectul ei se concentra asupra funcţionării puterilor publice în stat şi asupra raporturilor între ele.

Însă evoluţia cea mai remarcabilă a dreptului constituţional, care i-a afectat natura, câmpul de aplicabilitate şi situaţia în raport cu alte ramuri ale dreptului public şi privat, a avut loc de-a lungul secolului XX.

Astfel, reînnoirea şi expansiunea dreptului constituţional au fost însoţite de întărirea unei jurisprudenţe intense a jurisdicţiilor constituţionale, care inspiră direct sau indirect ansamblul sferei juridice şi este susceptibilă a o influenţa sub numeroase aspecte.

În fine, nu mai este nevoie să adăugăm că din acel moment dreptul constituţional nu a mai reprezentat o „suprastructură” minoră şi nesemnificativă prin care deţinătorii puterii îşi consolidează dominaţia, ci o sursă a tuturor celorlalte drepturi şi un zid protector al drepturilor fundamentale.

Download