Autor: Genoveva VRABIE
Editura: CugetareaCod ISSN: 1221-4876, pp. 105-112 Rezumat: În acest articol autoarea pune în discuţie limbajul legilor fundamentale, făcând o comparaţie între constituţiile din statele nordice, caracterizate printr-o anume „rigoare lingvistică” şi unele constituţii din sudul Europei, unde întâlnim formulări vagi sau principii care nu au acoperire în practică. În lumina acestor realităţi, ea aduce în continuare o critică pertinentă unor texte cuprinse în Constituţia României din 1991, precum celor ce se referă la „un nivel de trai decent” ce trebuie asigurat cetăţenilor (art. 43 alin. 1), la „calitatea vieţii”(art. 134, lit. F), la „protecţia sănătăţii” (art. 33) etc. şi, mai ales, la „învăţământul de stat … gratuit”(art. 32 alin. 4). Oprindu-se asupra acestui din urmă text, ea propune, pe de o parte, revizuirea lui şi, pe de altă parte, înfăptuirea unei reforme a învăţământului, care să aibă loc atât pe plan normativ cât şi pe planul realizării normelor juridice. |
Ultima actualizare în Joi, 15 Septembrie 2011 07:52 |
CATEVA CONSECINTE ALE INCERTITUDINII LIMBAJULUI JURIDIC |