Sondaje 6

Din ceea ce stiu pana in prezent despre UMK, daca un prieten ar dori sa studieze la o Universitate privata si mi-ar cere parerea in privinta UMK
 
LE POUVOIR EXECUTIF DEVRAIT-T-IL DETENIR LA COMPETENCE EXCLUSIVE EN MATIERE D'ATTRIBUTION DE LA CITOYENNETE ? CONSIDERATIONS SUR LES MODIFICATIONS DE 2007 ET DE 2008 DE LA LOI NO. 21/1991

Autor: Radu CARP

Editura:  Institutul European

Cod ISBN: 978-973-611-597-4, pp. 55-67

Rezumat:

O lege a cetăţeniei nu este un simplu act normativ, ci exprimă viziunea de la un moment dat a clasei politice aflată la putere asupra naţiunii. Cine face parte dintr-o naţiune este o întrebare politică şi nu una juridică. O lege a cetăţeniei trebuie să fixeze condiţiile în care un stat îşi exercită un privilegiu. Se pune întrebarea ce se înţelege în acest context prin « stat ». Iniţial, în privinţa acordării cetăţeniei prin « stat » se înţelegea puterea executivă. Astăzi prin «stat » în materie de cetăţenie se înţeleg şi celelalte puteri. Aşa se explică de ce întâlnim din ce în ce mai multe sisteme de acordare a cetăţeniei în care decizia puterii executive de acordare sau neacordare a cetăţeniei poate fi contestată în faţa instanţelor judecătoreşti. Uniunea Europeană nu poate obliga un stat membru să adopte un anumit sistem în materia cetăţeniei dar are în schimb competenţe în materia combaterii migraţiei ilegale şi a gestionării migraţiei legale. Nu există acquis UE în materia acordării cetăţeniei, există însă în privinţa migraţiei. România are o Lege a cetăţeniei, nr. 21/1991 care datează dinaintea Constituţiei din 1991. Aceasta înseamnă că, la nivel normativ, ulterior intrării în vigoare a actualei Constituţii, nu s-a făcut legătura între drepturile pe care cetăţenia le implică şi modul cum aceasta este acordată. Ultima modificare a acestei legi datează din 2008: OUG nr. 87/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 70/2008. Prin aceste acte normative nu s-a dorit modificarea condiţiilor de fond în materia acordării/redobândirii cetăţeniei. România are unul dintre cele mai drastice sisteme de acordare a cetăţeniei dintre statele membre ale Uniunii Europene: 8 ani de la stabilirea domiciliului în ţară sau 5 ani de la data căsătoriei cu un cetăţean român. Principala modificare a Legii cetăţeniei adusă de OUG nr. 87/2007, menţinută prin Legea nr. 70/2008, este că acordarea şi redobândirea cetăţeniei nu se mai face prin Hotărâre de Guvern, ci prin ordin al ministrului justiţiei. Componenţa Comisiei care analizează cererile depuse s-a modificat în aşa fel încât cuprinde 6 membri, personal de specialitate juridică din cadrul Ministerului Justiţiei, asimilaţi magistraţilor. Legea nr. 21/1991 nu explicita aspectele procedurale privind desfăşurarea interviului, rezumându-se la a preciza că la acest interviu se verifică îndeplinirea condiţiilor legale pentru acordarea/redobândirea cetăţeniei. Există în continuare unele criterii pentru acordarea, respectiv redobândirea cetăţeniei care ar fi trebuit explicitate, cum ar fi condiţia ca solicitantul să aibă « asigurate mijloacele legale de existenţă »  sau cea potrivit căreia trebuie să posede « noţiuni elementare de cultură şi civilizaţie românească». În materia acordării şi redobândirii cetăţeniei, legiuitorul român ar trebui să se ghideze după câteva principii clare care ar putea fi avute în vedere de lege ferenda. Acordarea cetăţeniei române pentru resortisanţii extracomunitari ar trebui înăsprită, în sensul modificării condiţiilor de formă, procedurale. Acordarea cetăţeniei române faţă de această categorie de persoane ar putea să fie făcută prin decizia instanţelor judecătoreşti din România, potrivit unui model din ce în ce mai practicat în Europa. Pentru cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, condiţiile de acordare a cetăţeniei ar trebui relaxate, inclusiv în ceea ce priveşte perioadele care se cer de la data la care solicitantul domiciliază pe teritoriul României. Redobândirea este o problemă distinctă faţă de acordarea cetăţeniei. Ar trebui ca soluţiile să fie diferite. Nici un alt stat membru al Uniunii Europene nu se confruntă cu atât de multe cereri de redobândire a cetăţeniei şi nici nu a avut atât de multe momente istorice în care renunţarea la cetăţenia română să fi fost făcută fără un acord de voinţă din partea persoanelor în cauză. Această problemă excepţională ar trebui să fie remediată prin măsuri derogatorii de la dreptul comun. Întreaga procedură de redobândire a cetăţeniei ar trebui să dureze maximum 1 an de la data depunerii unei cereri în acest sens. În cazul celor care studiază în România şi care îndeplinesc condiţiile pentru redobândirea cetăţeniei române nu este necesară modificarea Legii cetăţeniei, ci eventual emiterea unui ordin al ministrului de interne şi reformei administraţiei care să reglementeze relaţia între viza de şedere în România şi durata studiilor. Dacă toate aceste propuneri ar fi avute în vedere, problema acordării şi redobândirii cetăţeniei române ar deveni mai transparentă, mai eficientă şi mai uşor de explicat celor îndreptăţiţi şi deopotrivă instituţiilor Uniunii Europene care monitorizează fenomenul migraţiei legale şi ilegale.

Download