Curţile constituţionale între jurisprudenţă şi legisprudenţă

Rezumat

Miza politică tot mai mare a deciziilor instanţelor de contencios constituţional a determinat punerea în discuţie şi contestarea atât a legitimităţii controlului judecătoresc ca atare, cât şi a modului concret de numire a judecătorilor constituţionali. Totuşi, dreptul a rămas în mare măsură axat pe procesul judiciar, ştiinţa dreptului fiind privită ca o profeţie asupra a ceea ce va decide instanţa supremă (O.W. Holmes).  În contextul amplificării şi accelerării considerabile a producţiei de norme juridice de către o categorie tot mai largă de entităţi instituţionale, o deplasare a centrului de greutate a investigaţiei ştiinţifice către procesului legislativ – aşa cum argumentează promotorii conceptului de „legisprudenţă” – impune reconsiderarea noţiunii de drept, precum şi a procesului de legitimare a autorităţilor nomotetice.

Constitutional Courts between Jurisprudence and Legisprudence

Abstract

The increasing political stake of constitutional court decisions generates challenges and disputes on both the legitimacy of judicial review as such and the systems of appointment of constitutional justices. However, legal theory remains focused on the patterns of judicial process as long as jurisprudence is considered as a prophecy of what the highest court will do in fact (O.W. Holmes). Given the substantial increase and acceleration of the output of legal rules, a switch of emphasis in scientific research toward the legislative process would be highly appropriate. According to the followers of “legisprudence” the role and scope of legal rules and of legitimacy of nomothetic bodies are to be reconsidered.

<Download>