Sondaje 6

Din ceea ce stiu pana in prezent despre UMK, daca un prieten ar dori sa studieze la o Universitate privata si mi-ar cere parerea in privinta UMK
 
L'IDEE DE LA SEPARATION ET LA TRINITE DES POUVOIRS AUJOURD'HUI

Autor: Genoveva VRABIE

Editura: Institutul European

ISBN: 978-973-611-770-1

pp. 17-33

Rezumat

În constituţiile statelor membre ale Uniunii Europene principiul separaţiei puterilor în stat este înscris fie in terminis, fie acesta poate fi dedus pe cale de interpretare, dar exigenţele acestuia sunt pretutindeni satisfăcute, de o manieră sau alta. Şi acest lucru cu atât mai mult cu cât organizarea politico-etatică trebuie realizată pe baza principiului separaţiei puterilor în stat pentru a putea fi considerată democratică.

Dar, dacă admitem că relaţiile dintre puteri se realizează potrivit principiului separaţiei puterilor în stat, atunci definirea cât mai exactă a noţiunii de «putere de stat» apare ca un imperativ categoric, lucru dificil de realizat în condiţiile în care în multe legi fundamentale sunt nominalizate ca «puteri» legislativul, executivul şi instanţele de judecată, lăsându-se în afara oricărei «calificări» organele de jurisdicţie constituţională, în statele (cele mai multe, de altfel) unde există curţi sau tribunale având această natură. Sigur, s-ar putea spune că instanţele comunitare s-au pronunţat de mult asupra chestiunii de a şti dacă instanţa de contencios constituţional este un organ jurisdicţional, considerând că tribunalele constituţionale trebuie să fie astfel calificate, dar problema este doar parţial rezolvată, deoarece acestea au fost astfel apreciate doar în legătură cu ridicarea «chestiunii prejudiciale». Rămâne să clarificăm ce au în comun şi unde se despart cele două categorii de organe – instanţele judecătoreşti de drept comun şi curţile constituţionale – , mai ales în statele unde acestea din urmă au în competenţa lor «soluţionarea litigiilor juridice de natură constituţională dintre autorităţile publice». Dacă vrem să păstrăm «trinitatea puterilor», credem că trebuie regândită şi redefinită însăşi noţiunea de «putere». Şi chiar în aceste condiţii, este dificil să vorbeşti de «puterea jurisdicţională» în condiţiile în care Constituţia, precum cea din România, «numeşte» puterile, pe cea de a treia intitulând-o «puterea judecătorească», fără însă a califica natura Curţii Constituţionale. Ba, mai mult, aceasta este reglementată într-o structură aparte a legii fundamentale, negăsindu-şi locul – precum, de exemplu, în Germania – în Titlul referitor la «autoritatea judecătorească». Şi, fapt de luat în seamă, instanţa constituţională rezolvă litigiile juridice dintre toate celelalte «puteri», situându-se, de o manieră, în afara lor.

Download

Last Updated on Monday, 08 August 2011 10:20