Autor: Genoveva VRABIE

Editura:  CUGETAREA

Cod ISSN: 1221-4876, pp. 36-44

Rezumat: 

Dreptul la o bună administrare este prezentat in terminis în art.41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Conţinutul esenţial al acestuia constă în dreptul  oricărei persoane la un tratament imparţial, echitabil şi într-un termen rezonabil, dreptul persoanei de a fi ascultată înaintea luării unor măsuri care-l privesc de către instituţii, organe, oficii şi agenţi ai Uniunii, dreptul de acces la dosarul propriu, dreptul de a cere acoperirea prejudiciilor cauzate de structurile amintite, dreptul la „petiţie” şi la formularea ei într-una din limbile Tratatelor europene.

Art. 41 îşi are locul în capitolul V al Cartei, fapt pentru care interpretarea prevederilor sale trebuie făcută în lumina altor norme cuprinse aici, în mod deosebit în legătură cu art.43 ce reglementează Ombudsmanul European şi cu art. 44 referitor la petiţiile adresate Parlamentului european.

Pentru a-i determina limitele aplicării, dar şi conţinutul său exact, art.41 trebuie interpretat şi în strânsă legătură cu alte norme cuprinse în Tratatele UE şi în textele de drept derivat – precum cele referitoare la principiul transparenţei, la dreptul de acces la documente, etc.- . Atunci când acest articol se aplică în ţara noastră, trebuie să avem în vedere reglementările înrudite din dreptul românesc, cele ce au legătură cu dreptul la o bună administrare, precum cele privind „dreptul la petiţionare”, prevăzut la art. 51 din Constituţie, cele privind „accesul liber la justiţie” (art.21), cele privind „dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică” (art. 52), etc.

Trecând peste imperfecţiunile reglementării dreptului la o bună administrare, ne punem întrebarea dacă putem vorbi de existenţa acestui drept în România. Având în vedere posibilitatea aplicării directe a dreptului comunitar, pe de o parte şi, pe de altă parte, prezenţa unor norme constituţionale care dau expresie unora din exigenţele acestui drept – precum art. 16, 31, 51 alin. 1, 51 alin.3, 51 alin.4, -  răspunsul este afirmativ. Deci dreptul la o bună administrare se află in stato nascendi în România, dar acest lucru nu ne împiedică să propunem consacrarea sa în Constituţie, cu ocazia primei revizuiri, sperând ca acest lucru să nu semnifice o nouă ipocrizie a constituantului, ci un pas important pe calea realizării  exigenţelor principiului statului de drept.

Cuvinte cheie: buna administrare; drepturile omului; Constitutie; Tratatul de la Lisabona.

Download