Autor: Michel LEROY

Editura:  Institutul European

Cod ISBN: 978-973-611-684-1, pp. 75-96

Rezumat:

Această notă prezintă o clasificare a modalităţilor de control a constituţionalităţii legilor în ţările membre ale Uniunii Europene şi expune situaţia Belgiei în această privinţă.

Studiul modalităţilor de control al constituţionalităţii legilor revelează că acest control poate fi inexistent şi, acolo unde el există, poate fi a priori, a posteriori, sau să combine ambele forme, că poate fi încredinţat ansamblului jurisdicţiilor sau, cel mai adesea, poate fi centralizat pe lângă o jurisdicţie constituţională, cu posibilitatea ca ambele tipuri de organizare să coexiste şi acolo. După circumstanţele în care este aplicat,  controlul constituţionalităţii este calificat ca fiind abstract, dacă procedura poate fi introdusă atunci când nici un caz de aplicare a legii contestate nu a fost încă prezentat, sau ca fiind concret dacă este exersat când un text suspectat de neconstituţionalitate serveşte drept fundament unui act cu ocazia căruia procedura controlului este angajată.

Maniera în care este posibil să sesizăm juridicţia constituţională poate consta într-un recurs în anulare, sau efect echivalent unui asemenea recurs, în chestiuni juridiciale sau într-un recurs contra deciziilor date fără drept de apel.

Controlul are totdeauna ca obiect legile, având adesea un regim special pentru legile care aprobă tratate internaţionale şi îndeosebi tratatele relative la Uniunea europeană ; uneori competenţa juridicţiei constituţionale cuprinde şi alte reglementări.

Normele de referinţă sunt în general dispoziţiile constituţiei, dar uneori numai o parte dintre acestea şi în acest caz sunt cel puţin acelea care protejează drepturile fundamentale ; de asemenea, adesea normele de control cuprind legi cărora li se ataşează o autoritate superioară faţă de aceea a legilor obişnuite.

În Belgia instaurarea controlului constituţionalităţii legilor este o consecinţă a transformării ţării în stat federal. Curtea constituţională exercită un control a posteriori al actelor legislative prin referinţă la dispoziţiile constituţionale şi legislative care determină partajul competenţelor între componentele statului federal ca şi prin referinţă la regulile constituţionale care garantează drepturile şi libertăţile fundamentale. Această Curte poate fi sesizată cu un recurs în anulare, introdus de anumite autorităţi sau de orice persoană care certifică un interes. De asemenea, ea poate fi sesizată asupra unei chestiuni prejudiciare care este adresată de un judecător când constituţionalitatea unei legi este contestată în faţa sa.

Download