Autor: Genoveva VRABIE
Editura: CUGETAREACod ISSN: 1221-4876, pp. 11-21 Rezumat Subliniindu-se principalele caracteristici ale mişcării constituţionale din România post-decembristă finalizate, la 8 decembrie 1991, cu adoptarea Constituţiei, în acest articol se analizează evoluţia poziţionării faţă de conţinutul legii fundamentale, la început mai laudativă, apoi mai critică. Multe norme acceptate iniţial devin subiect al unor aprecieri negative, cele mai vulnerabile fiind normele ce reglementează raporturile dintre autorităţi, proces ce determină necesitatea revizuirii. În acelaşi sens, însă, a acţionat şi imperativul compatibilizării textelor constituţionale româneşti cu Tratatele Comunitare, fapt care a condus la revizuirea Constituţiei, în 2003. Constituţionalismul a devenit, în special după integrarea României în U.E., tot mai complex, fapt determinat, pe plan intern, de lacunele textelor legii fundamentale şi de desele conflicte dintre autorităţi, iar pe plan extern de consolidarea constituţionalismului european, de amplificarea acestei mişcări care acum se manifestă cel puţin la trei nivele: naţional, regional şi european. Spunem "cel puţin la trei nivele" pentru că şi "nivelul european" nu este unul singur, constituţionalismul manifestându-se îndeosebi înalăuntrul U.E., adică ca fenomen comun al acestei structuri supraetatice, dar şi înlăuntrul altei structurie, mai ample, cea a Consiliului European. Anvizajând constituţionalismul din România post-decembristă în strânsă legătură cu cel european, se ajunge la concluzia că direcţia mişcării constituţionale din România este convergentă cu cea a constituţionalismului european, cele două procese completându-se reciproc. Cuvinte cheie: constitutionalism – in sensul clasic; constitutionalism "european"; putere politica; federatie; mostenire constitutionala. |
Last Updated on Friday, 16 September 2011 12:26 |
Constitutionalismul in Romania post-decembrista |